Munca la firma

De cand am inceput sa lucrez intr-o firma organizata, ierarhizata, imprastiata in diverse tari si reunita intr-una singura, am ocazia sa ma minunez cel putin o data pe luna de cate un lucru surprinzator, neobisnuit sau chiar curios. In mod sigur, daca nu m-as fi obisnuit repede cu atmosfera generala si talmes-balmesul organizat care in mod surprinzator functioneaza perfect, m-as fi minunat mai des.

La mine in firma lucreaza multi straini si fiecare dintre ei merita - si probabil va si reusi - sa fie imortalizat pentru posteritate macar pe timpul unei pagini de jurnal - sau blog. Astazi insa il voi pomeni doar in treacat pe Itic, care este dirijorul sedintelor saptamanale, despre care voi povesti si care reprezinta primul aspect al muncii din firma care m-a facut sa casc gura a mirare si sa depun eforturi herculiene pentru a-mi convinge ochii sa intre la locul lor in orbite.

Itic lucreaza din Israel 3 saptamani pe luna si de la fata locului doar o saptamana. Din motive perfect logice, Itic a fost numit coordonator de proiect nu peste cei 3 oameni (cu tot cu el) din Israel, ci peste cei din Franta - in numar modest de 20. Din (ne)fericire pentru noi Itic este curios si sincer interesat de desfasurarea treburilor, astfel ca ne bombardeaza cu telefoane in fiecare saptamana.

Nu pot sa bag mana in foc dar cred ca nu sunt singurul membru al echipei care sa-i fi urat telepatic ceva de dulce in momente de mare tensiune si stres.

Bineinteles, odata ce momentele respective se risipesc, si urarile dispar de parca nici n-ar fi fost, caci Itic e din fire amuzant, simpatic si destept. Atat de destept incat dupa ce l-am cunoscut am adaugat pe lista ideilor de baza pentru reusita in viata profesionala - goala pana atunci - fraza urmatoare "orice noua afacere care vrea sa aibe sanse de supravietuire trebuie sa aibe in capitalul initial cel putin un israelian". De atunci n-am mai adaugat nimic pe lista. Pare suficienta.

Sedintele saptamanale, initiate dupa cum spuneam de Itic, sunt o consecinta directa a rapoartelor saptamanale pe care toata lumea i le trimite la sfarsit de saptamana.

In Israel nu se lucreaza vineri dar se lucreaza in schimb duminica. Organizarea muncii in echipa noastra este un exemplu foarte bun de cum se poate castiga o zi in plus de saptamana de munca fara ore suplimentare din partea angajatilor: noi facem rapoartele vineri, el le comprima intr-unul singur duminica si ...

reuniunea e marti. Luni e zi lucratoare si in Franta si in Israel. Nimanui nu i se pare nimic ciudat. Dupa cateva luni nu mi s-a mai parut nici mie.

In timpul sedintelor de marti se fac descoperiri uluitoare: tu afli ce ai facut deja, ce mai ai de facut si ce au facut colegii despre care s-a vorbit inainte sa afli tu ce ai de facut. Ce au de facut ceilalti colegi este irelevant pentru ca despre indatoririle tale s-a vorbit deja.

Singurul lucru pe care nu am reusit sa-l inteleg la sedinta saptamanala este cand exact trebuie sa fac ceea ce mi se spune si cand am reusit sa fac ceea ce in mod sigur am facut.

In program exista 2 rubrici : Last Week si Next Week. Exista si un This week dar niciodata in scris. Daca nu esti atent il poti rata foarte usor. Trebuie sa ciulesti urechile cat mai mult(stil iepure) si sa identifici rapid cand se aude cate un "This" caci ar putea fi urmat de Week. In general, chiar daca reusesti sa il identifici, tot nu apuci sa retii sau sa intelegi daca el descrie activitatea pe care ai facut-o sau cea pe care o ai de facut.

Nu stiu cum au reusit ceilalti colegi sa pacaleasca sistemul si sa stie exact ce au de facut in saptamana in curs, dar metoda mea consta in a face un amalgam de ce e gata deja si ce nu care sa tinda spre anihilarea completa a partii cu nu. Pana acum toata lumea pare multumita de metoda.

Timp de o luna si mai bine am trait cu convingerea ca la sedinta de marti dimineata toata lumea vorbeste intr-o limba noua si necunoscuta mie, pe care nu aveam nici cea mai mica sansa sa o inteleg. Nici pana acum nu stiu prin ce minune a reusit creierul meu sa sparga codul si sa treaca de clasica delimitare dintre trecut, prezent si viitor. Stiu doar ca in ziua de azi inteleg limba vorbita la sedinte, o vorbesc la randul meu, si stiu ca orice as face de luni pana joi, vineri voi intelege si ma voi lauda pentru munca intreprinsa, iar marti voi descoperi cu fara uimire ca vineri nu am inteles nimic.