Angajatul munceste-n fum, fara teama, fara frica si elanul nu si-l strica !

Tot din categoria povestilor de la locul de munca - care loc, pare a fi un adevarat magnet pentru ciudatenii - face parte si incidentul care mi-a permis sa ma minunez pentru intaia data de reactia unui grup de oameni in fata unui posibil pericol.

Desfasurarea actiunii are loc intr-o cladire de birouri cu totul normala si de-a dreptul banala, care incepe cu etajul -3 si urca pana la 7 pe o parte si respectiv cu etajul 0, urcand tot pana la 7 pe alta parte. Asta pentru ca trotoarul este mult mai inalt pe o parte decat pe cealalta. Cladirea respectiva este chiar ingenioasa si ar putea fi considerata o constructie inteligenta, daca nu ar avea o mica scapare arhitecturala : scarile, care nu exista pe partea cu -3ul.

Exista in schimb 3 lifturi normale si unul pentru marfa, dintre care intr-o zi obisnuita merge unul singur, cel mai des, cel de marfa. Lifturile respective au datoria sa-si duca ocupantii pana la parter (0) de unde sus numitii ocupanti se indreapta pe picioarele proprii pana la al doilea set de lifturi(4 in teorie si unul in practica) sau la scarile in sfarsit accesibile. Pe distanta de cativa metri care separa seturile de lifturi se pot intampla insa lucruri surprinzatoare...

In dimineata cu pricina am avut norocul sa gasesc unul din cele 3 lifturi de tip 1 in stare de functionalitate si profitand de ocazia neasteptata l-am luat pana la parter. De indata ce s-au deschis usile insa ...

FUM !

Dar fum din cel sanatos, negru, gros, urat mirositor, si atat de innecacios incat a trebuit sa-mi infasor fularul in jurul nasului de 5 ori ca sa respir ceva aer purificat pana la setul de lifturi 2.

Mai erau 2 persoane cu mine, o Mita si-un Nae. Nae, curajos din fire si precaut a afirmat 'eu nu iau liftul, ma duc pe scari!'. Mita a zis 'Dar merg lifturile totusi, deci nu e grav' - Mita era pe tocuri si mergea la 7 (riscul de a se prabusi liftul la incendiu este mai mic decat cel de a te durea picioarele urcand 7 etaje pe tocuri).

Intelegand punctul de vedere al Mitei si vrand sa scap cat mai repede de fumul intepator, am decis si eu sa iau liftul. Probabil ca cele cateva secunde de ezitare ale mele au fost de ajuns ca sa trezeasca in Nae instinctul masculin de protector al haitei caci inainte sa apasam pe buton, era deja langa noi.

Imediat ce a simtit liftul miscandu-se, realizand probabil ca decizia luata este ireversibila, Mita a lansat cugetarea momentului: "macar daca e sa murim, nu murim singuri", fraza care bineinteles ar trebui sa te reconforteze - in ce fel exact si din ce motiv nu am inteles niciodata, personal cred ca tot in acelasi loc ajungi si daca mori singur, si daca mori organizat, grupat, cu cat mai multi necunoscuti in jurul tau. Pe de alta parte, Mita ar trebui premiata pentru fraza respectiva, caci nu mi-a fost inca dat sa vad o mai buna aplicare practica a expresiei "sa moara si capra vecinului" - bineinteles sarind peste capra si omorandu-l direct pe vecin.

Nu stiu ce ganduri i-a trezit in minte cugetarea Mitei lui Nae, dar cert este ca dadea din cap aprobator si fixa afisajul digital ca sa vada cate etaje mai trebuie sa indure incertitudinea sortii. Eu as fi vrut sa zic "suntem totusi 3, orice ar fi, vom gasi o solutie sa NU murim' dar mi-ar fi parut rau sa stric un moment asa de profund printr-un optimism atat de necorespuzator situatiei...

Din fericire, n-a murit nimeni, nici individual nici grupat, eu am coborat la mine la etaj, si am intrat in birou unde lumea era linistita si-si vedea de treaba. Jumatate din spatiul total se vopseste proaspat, ceea ce face ca aerul din holul de l intrare sa-ti gadile narile cu o aroma puternica de acetone, benzenuri si alte miresme de tip Molotov nr 5, dar cu toate astea lumea era foarte calma.

Mi s-a spus ca a facut un coleg o sesizare la serviciul de intretinere al cladirii si ca daca ei n-au dat alarma inseamna ca nu este grav. Nu am putut sa nu ma intreb, de ce suntem obligati sa facem turul caldirii de 2 ori pe luna dimineata pe racoare pentru exercitii de evacuare in caz de incendiu, in care nu avem nici macar fum de simulare, daca strategia in caz de fum adevarat este sa stam inchisi in birou. Evident m-am intrebat in sinea mea, caci de la colegi stiam ca nu voi primi nici un raspuns.

Fumul a mai ramas intre seturile de lifturi inca un timp, colegi intrigati de situatie au mai aparut, dar calmul general si devotamentul oamenilor iti spun ca trebuie sa uiti repede de fum si foc - care pe undeva trebuie sa fi izbucnit

- si sa te resemnezi cu gandul ca nici macar posibilitatea unui incendiu nu te scapa de munca-n Franta...