Mita la posta

Scapata de o jumatate de zi de lucru datorita unei alarme de incediu, vesela Mita se indrepta linistita spre casa cand dintr-o data un gand uitat ii trecu prin minte : la posta se afla un pachet cu numele ei pe el. Cam in acelasi timp Mita descoperi si ca ii era foame.

Cum stomacul Mitei are intotdeauna prioritate, primul obiectiv a devenit tejgheaua libanezului plina ochi cu tot felul de bunatati. Pe langa perspectiva unei mese de pranz gustoasa si disponibila la pachet, tejgheaua libanezului ofera alte avantaje : este inconjurata de alte tejghele pline cu tot soiul de produse. De la carlige de rufe la haine de blana, de la cosuri de gunoi la birouri de pe vremea regelui soare un mic univers Talcioco-targ se intinde in dreapta si in stanga libanezului.

Aprovizionata asadar cu bunatati la pachet pentru doua zile Mita se indrepta spre posta. Posta fiind un pic mai la dreapta libanezului, Mita a avut timp sa se zgaiasca la un magazin de produse din plastic si sa decida ca are neaparata si urgenta nevoie de 2 tavi mari pentru...cafea, plante, prajituri...in fine, in mod sigur avea nevoie de ele pentru ceva. Si neaparat de doua!

Cu tavile la subtioara, bunatatile in mana cu subtioara si geanta pe acelasi umar - geanta Mitei este de tip "Postas", se agata de un umar si traverseaza tot corpul pentru a atarna in partea opus umarului care o sustine - ca sa nu deranjeze pozitia tavilor, Mita si-a continuat gratioasa drumul spre posta visand la prajitorul de paine si cuvertura de pat ce o asteptau acolo. Deodata un gand negru i-a trecut prin minte: nu notase numarul pachetului! "Eh, asta e, imi dau numele si buletinul si e in regula" si-a zis Mita.

De indata ce trecu pragul oficiului postal Mita inlemni. De la ultima sa vizita posta suferise o transformare radicala. Din cele 7 ghisee ce inainte serveau pentru tot felul de operatiuni, acum 6 erau dedicate exclusiv tranzactiilor financiare si unul singur operatiunilor de trimitere / ridicare de pachete. Foarte logic de altfel, doar e cunoscut faptul ca lumea isi rezolva problemele financiare la posta si trimite pachete si scrisori de la banca - oare cate ghisee pentru operatiuni postale sunt la o sucursala de banca ? In orice caz, un numar de 6 ar echilibra situatia...

Colac peste pupaza, in fata Mitei, la coada de la singurul ghiseu de pachete, se afla un individ care avea de trimis nici mai mult nici mai putin decat 30 de pachete individuale.

Mita este pe cat de nerabdatoare, pe atat de expresiva, si daca mai luam in calcul si efortul depus in numararea celor 30 de pachete, si negrul ce i se asternea in fata ochilor cu fiecare pachet numarat, ne putem imagina cu usurinta disperarea, nemultumirea si frustrarea ce se puteau citi pe fata ei.

Poate din acest motiv, un angajat de la unul din ghiseele financiare - la care in mod evident nu era nici un fel de coada - s-a oferit sa se ocupe de cazul Mitei.
In culmea fericirii si multumindu-i pentru gestul marinimos Mita se apropie de ghiseu, intinse buletinul si explica de ce nu avea numarul pachetului. Urmare este redata cel mai bine printr-un dialog :

Ghiseistul(impasibil): "De unde stiti ca a venit pachetul ?"
Mitza(calma): Pentru ca am primit mail in care mi s-a spus
Ghiseistul(impasibil): De ce nu ati venit cu mailul ?
Mitza(mai puin calma): Pentru ca nu am imprimanta si cum v-am spus am uitat sa copiez..
Ghiseistul(impasibil): Reveniti cu mailul imprimat. Nu se poate altfel.
Mitza (si mai putin calma): Dar v-am zis ca n-am imprimanta, va pot arata mailul pe telefon - (Mitza are smartphone, ca si Nae, dar nu stie sa jongleze cu aplicatiile, il foloseste doar ca sa joace sudoku)
Ghiseistul(impasibil): Si ce sa fac cu asta ?
Mitza(iritata): Sa notati numarul de pachet, am mai venit doar cu numarul si n-au fost probl..
Ghiseistul(impasibil): Nu se poate, reveniti cu mailul imprimat !
Mita (nervoasa): Aveti imprimanta aici ?
Ghiseistul(calm): Nu, doar xerox.

In acel moment Mita avu o inspiratie (pe moment) geniala: nu trebuia decat sa xeroxeze ecranul telefonului si avea mailul imprimat! DA, scris cu litere de-o schioapa, dar imprimat! Si daca cap-sec-luminatul de la ghiseu avea ceva de obiectat asupra marimii literelor, raspunsul era pregatit: "Ati vrut sa vin cu mailul imprimat, uite, l-am imprimat ! N-ati spus si cum il vreti impimat".

Se indrepta asadar spre xerox unde... coada: o batranica, cu o gramada de foi insirate pe toata suprafata aparatului de xeroxat, unele deja xeroxate, unele asteptand sa fie xeroxate, altele asteptand sa fie bagate la locul lor intr-unul din dosarele goale ce se lafaiau si ele pe langa aparat. Cum batranica era ocupata cu aranjatul hartiilor pe caprarii, Mita a indraznit o intrebare :

Mita(calma): Buna ziua doamna, v-ar deranja daca as xeroxa si eu o singura foaie cat timp aranjati dumneavoastra foile ?
Batranica(uitandu-se la Mitza de sus in jos si de la dreapta la stanga, apoi impasibila): Eu imprim rezultate de la analize aici. Sunt foarte importante.
Mita(fortat calma): Inteleg, dar nu aveam decat o foaie, o termin repede

Batranica(impasibila): Eu trebuie sa le pun in ordine, intelegeti, sunt foarte importante, nu pot sa ma incurc, aveti rabdare.!
Mita(&@!#~!§@?$£¤): [grrrrrrrrrr] - marait abia perceptibil, stil felina

Cu rabdarea Mita statea cam prost, dar nici sa incurce analizele batranicii nu vroia, banuind ca re-aranjarea lor ar fi durat o jumatate de zi. A asteptat asadar Mita pana cand batranica si-a aranjat dosarul, a mai xeroxat o foaie, a bagat-o si pe ea in dosarul potrivit si a plecat.

Clocotind de nerabdare si gandind-se deja cum ii va da peste nas ghiseistului care se pusese intre ea si pachetul mult-asteptat, Mita afisa mailul pe ecranul telefonului, puse telefionul cu ecranul in jos pe ecranul xeroxului, inchise capacul peste telefon si apasa pe Start.

In secunda urmatoare, uitandu-se pe foaia xeroxata, toata alba cu exceptia unui dreptunghi negru de forma si dimensiunea telefonului sau, Mita isi dadu seama ca uitase un mic detaliu: NU POTI XEROXA ECRANUL TELEFONULUI!

Singura consolarea a Mitei era absenta martorilor oculari, nefericitul incident putea deci fi facut uitat. Tot raul spre bine insa, caci in timp ce scana incinta in cautarea posibililor martori, Mita a remarcat, ca cel de-al 30-lea pachet al individului din fata ei era ambalat si ca ghiseistul cel nesuferit luase o pauza.

Se adresa deci ghiseistului de la pachete, cu telefonul deschis deja la mail si astepta fericita sa i se aduca pachetul.

Pachetul era mare. Avea marcat pe el Gabarit mare. La vederea lui ochii Mitzei se facura si ei mari. Insa tentatia painii prajite proaspat era suficient de mare ca sa o convinga pe Mita ca il poate transporta fara probleme. Ceea ce a si facut. Cu bunatatile si tavile pe o parte a corpului, geanta si pachetul tinut de un colt si tarsait pe jos, e de alta, Mitza a ajuns triumfatoare acasa si pana in ziua de azi se delecteaza cu paine prajita si starneste invidia tuturor cu a ei cuvertura de pat roz-verzui cu dungi si patratele oranj.