Vi-l mai amintiti pe Itic ?In caz ca ati uitat, tot ceea ce trebuie sa stiti despre el este ca lucreaza in aceeasi echipa cu mine ba chiar mai mult, este seful echipei. Din fericire suntem toti tineri in echipa si relatiile dintre noi sunt mai degraba amicale decat profesionale. Din si mai mare fericire, el lucreaza din Israel, de unde si relatiile amicale dintre noi. Pentru mai multe detalii despre Itic va invit sa va (re)familiarizati cu munca la firma
Si acum sa intram in paine! Intr-o luni dimineata cand toata lumea il astepta pe Itic sa vina din Israel si sa ne lumineze in rezolvarea problemelor, a inceput usor sa circule un zvon: Itic nu vine ! La inceput nimeni nu pleca urechea la aceasta informatie aparuta cine stie de unde, dar cand ceilalti 2 colegi din Israel si-au facut aparitia fara Itic, am inceput sa ne impacientam : oare chiar nu vine ? Dar de ce ? In treacat fie spus, Itic nu lipseste decat daca nevasta lui e plecata pe undeva si el trebuie sa stea cu copii. Din fericire, am fost asigurati, si copii si doamna Itic sunt bine ceea ce nu poate fi spus insa despre Itic.
Se pare ca in dimineata de sambata, in timp ce isi facea joggingul saptamanal intr-un parc oarecare, Itic a fost atacat de un pitbull manios si infometat care a reusit sa-l muste de ce-avea mai moale... ei bine DA, de fund! Pentru cei ca mine care au impresia ca asa ceva se intampla doar in desene animate relatarea de mai sus este dovada incontestabila a faptului ca viata bate filmul (sau desenul).
Ca atare Itic s-a vazut in imposibilitatea de a se aseza in avion si a fost nevoit sa-si amane vizita cu o saptamana. A urmat prima reuniune saptamanala la care l-am vazut stand in picioare.
Interesante au fost si reactiile colegilor:
Mitzele, rosii la fata, se chinuiau sa rada pe infundate si se intrebau cum ar putea sa-si exprime totusi simpatia pentru trista intamplare fara sa izbucneasca intr-un hohot de ras si mai ales, cand o sa le dispara dinaintea ochilor imaginea cu Itic in varianta desen animat urmarit si apoi inhatat de dulau.
Ai lui Nae insa erau cuprinsi de un sentiment de profunda admiratie pentru Itic, care a reusit singur-singurel sa desprinda si sa culce la pamant pitbullul care - se stie doar - poate sa omoare omu' daca ii sare la gat - Da, dar ar trebui sa fie un super-pitbull ca sa il omoare prinzandu-l de popou.
Si mai uimitor este ca niciuna din povestirile anterioare ale lui Itic - cu ocazia carora aflasem despre el ca a facut armata israeliana, a sarit din elicopter si a pilotat avioane, a intrat cu vaporul in mijlocul furtunii si a supravietuit si probabil a invatat si ceva miscari de krav-maga cu care ar putea pune jos fara efort ursul carpatin - nu a starnit aceeasi stare de admiratie in randurile colegilor. In fond si la urma urmei oricine poate fi agentul 007, dar sa calmezi un pitbull insetat de sange, asta cere barbatie !
O saptamana mai tarziu am aflat cateva din datele lipsa : sambata dimineata Itic isi dusese copii la o ferma de rate. Se jucasera toti cu ratustele mici, se imbibasera de mirosul de animal comestibil al ratelor puse la ingrasat si se intorsesera acasa. Probabil ca sa economiseasca consumul de apa Itic a decis sa isi faca un singur dus DUPA ce vine de la jogging.
Pitbullul trebuie sa-l fi simtit de la departare si cu cat il vedea venind mai aproape cu atat natura lui de animal de prada se manifesta mai puternic: "Whouf, sniff-sniff, miroase a rata...buna dar am mai mancat... whouf, o vad! E cam mare...whouf-whouf e eeeeeeeeenorma... whouf, cea mai mare rata...nu mai e alta asa...n-am voie sa musc, nuuu...dar e... whouf... asa mareee...E ocazia vietii mele...Whouf!". Il poate condamna cineva pe bietul dulau ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu